Intr-un articol publicat de site-ul CFO , atunci cand criza din 2007-2008 a lovit companiile, departamentele financiare au simtit presiunea de a imbunatati capitalul de lucru .Cu cat acestea retineau mai mult numerarul, cu atat mai lichide deveneau, ceea ce le sporea marja de siguranta. De aceea, plata rapida a facturilor catre furnizori insemna deturnarea resurselor de la dezvoltarea de produse noi, marketing, sau orice alta activitate generatoare de venituri. Prin urmare, aveau de ales intre un astfel de comportament si apelarea la finantare externa costisitoare. Oricine stia la acel moment ca atunci cand se discuta despre zile de plata furnizori, mai mult insemna mai bine.
Oricum, inainte de recesiune, multe companii erau sceptice in a derula actiuni de extindere a termenelor de plata la furnizori de teama sa nu le fie afectate relatiile comerciale sau sa creasa preturile acestora. Dar, decat sa le fie afectat capitalul de lucru, multe companii au preferat sa comunice furnizorilor (in special celor mici, care furnizau bunuri sau servicii adiacente, indirecte) o crestere a termenelor de plata de la 30 de zile la 45,60, 90 sau chiar mai mult. Si spre surpriza lor, a functionat. Si aceasta deoarece, micile companii, afectate si ele de criza, s-au temut sa nu isi piarda clientii mari si au acceptat orice termen de plata.
Astazi, aceasta practica a devenit o normalitate. Nu intamplator, conform unui studiu Moody’s privind indicele care urmareste neplatile (platile cu intarziere de 90 de zile), acesta a crescut in acea perioada cu 11%.
Exista insa si pentru micile companii cateva argumente in disputa cu marii clienti privind extinderea termenelor de plata.Unul din acestea este oferirea unui serviciu unic, cu valoare adaugata mare, care poate fi oferit doar de catre respectiva companie.Aceasta ofera un avantaj competitiv insemnat ce nu lasa mica afacere la mila marelui client.
De asemenea, daca furnizorul asigura bunuri si servicii vitale pentru procesul de productie al clientului, atunci de asemenea, va avea un punct in plus in negociere. Acelasi lucru se poate intampla in cazul in care exista un istoric indelungat si pozitiv in colaborarea dintre firme, pentru ca, si pentru client, este costisitor sa gaseasca un furnizor pentru inlocuirea unuia vechi, mai ales daca au avut o colaborare buna.
